Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassone)
1. mobilă de forma unei lăzi, cu sculpturi în lemn sau picturi, pentru păstrarea veşmintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. composition, lat. compostio)
1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chromatique)
1. adj. referitor la culori, la colorit.
2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeaşi denumire (unul dintre ele fiind alterat).
3. s. f. arta preparării şi întrebuinţării culorilor.
4. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. extender)
1. substanţă folosită în industria picturilor, în vederea reducerii preţului unui produs.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. photopeinture)
1. tehnică specială de reproducere foto a picturilor; reproducerea însăşi.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. frise)
1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.