Parte de vorbire: vb. (Transilvania)
Origine: (picătură)
1. (intr.) (despre lichide) a picura.
2. (tr.) (subiectul este reprezentat de picături dintr-un lichid etc.) a păta.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (picătură + -ică)
1. (pop.) diminutiv al lui picătură; picătură mică.
2. (înv.) pată roșie de vărsat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (aspersor, cf. fr. asperger)
1. a proiecta, a pulveriza un lichid sub formă de picături fine; (fig.) a împroşca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspersion, lat. aspersio)
1. stropire cu apă a corpului.
2. metodă de udare cu apă a unei culturi, aruncată sub formă de picături imitând ploaia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aspersoir)
1. dispozitiv de irigare prin aspersiune, cu ajutorul căruia se împrăștie apa sub formă de picături; etalier, dispersor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. atomiser)
1. a transforma un lichid în picături foarte fine prin pulverizare.
2. (fig.) a fărâmiţa; a distruge.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. atomizzatore)
1. tip special de pulverizator folosit pentru a dispersa un lichid sub formă de picături foarte mici; atomizor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. boriqué)
1. (chimie) care este preparat cu acid boric; care conține acid boric.
2. (med.) apă ~ă = apă care conține 3% acid boric, folosită ca antiseptic ușor care se aplică pe piele, ca picături pentru ochi și ca unguent pentru transpirația excesivă.