bipied
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. bipied)
Etimologie: (fr. bipied)
1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.