Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bipied)
1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. passe-pied)
1. dans popular în cerc, de origine franceză, asemănător menuetului, dar cu un tempo mai rapid; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piédestal, it. piedestallo)
1. suport, picior de susținere pentru o statuie, o coloană etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trépied)
1. scaun, suport cu trei picioare.
2. (tehn.) dispozitiv din trei picioare articulate, având la partea de sus un stativ pentru fixarea unui aparat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acousmie)
1. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)
1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)
1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.