Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (des- + [îm]piedica)
1. a scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul.
2. a ridica piedica de la o armă de foc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)
1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acousmie)
1. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)
1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encrasser)
1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcţionarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angine, lat. angina)
1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.