Dictionar

despiedica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (des- + [îm]piedica)

1. a scoate piedica de la picioarele unui animal sau de la roata unui vehicul.
2. a ridica piedica de la o armă de foc.
3. (var.) despiedeca.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
 

ambuteia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația.
3. refl. a se încrucișa, a se împiedica.
 

ancombrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encombrement)

1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
 

ancrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.
 

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.