Dictionar

daună; pagubă; pierdere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT damnum; noxa
2. FR méfait; mal; dégât; dommage
3. EN ravage; damage; hurt; harm; injury
4. DE Schaden; Schädigung
5. RU вред; повреждение
6. HU kár, ártalom; veszteség, károsodás
 

pierdere; daună; pagubă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT detrimentum
2. FR perte
3. EN lose
4. DE verlust; schaden; schädigung
5. RU утрaтa; ущерб; убыток
6. HU elvesztés, elveszítés, vesztés; kár
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

absență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență.
2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței.
3. (fig.) neatenție, distracție.
 

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.
 

acromazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromasie)

1. pierdere a culorii normale a pielii.
2. acromatopsie.
 

afazic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
 

afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.