Dictionar

Rezultate principale (Piesă):

Piesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pièce)

1. parte, porțiune, bucată a unui tot.

2. parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta.

3. monedă, ban.

4. ~ anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu.

5. fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar.

6. obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc., parte dintr-o colecție.

7. lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă.

8. compoziție muzicală.


Rezultate secundare (Piesă):

Antipiesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-pièce)

1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.

2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.


Accesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.

2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.


Agrafă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.

2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.

3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.


Ajusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).

2. a potrivi pe corp (o haină).

3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.


Alla breve

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. alla breve)

1. (muz.) indicaţie potrivit căreia o piesă scrisă în măsura de patru timpi se execută în doi timpi.


Alonjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.

2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.

3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.