Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piéton)
1. persoană care circulă pe jos; trecător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pieton + -al)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-stop)
1. instalaţie de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulaţiei pe străzi.
2. instalaţie servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare.
3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în maşină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passerelle)
1. punte mobilă pentru urcarea sau coborârea de pe o navă.
2. platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul.
3. pod îngust, pentru pietoni, peste o linie ferată, o șosea etc.
4. legătură între două clădiri la nivelul etajelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (pieton + -al)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. podomètre)
1. instrument pentru înregistrarea, în număr de paşi, a distanţei parcurse de un pieton; pedometru, odometru.
2. aparat medical care înregistrează dimensiunile piciorului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. stradale)
1. care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri; al străzii, de stradă.
2. circulație ~ă = circulația vehiculelor și pietonilor pe străzi.
3. omor ~ = infracțiune săvârșită de cineva care provoacă moartea cuiva prin conducerea unui vehicul în mod imprudent, sub influența alcoolului sau a drogurilor sau pentru a evita capturarea de către poliție.