Rezultate secundare (Pieziș,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)
1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. oblique, lat. obliquus)
1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).
3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.
4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr., engl. plagi/o/-, cf. gr. plagios)
Parte de vorbire: adv. (înv. și reg.)
Origine: (ghiold + -iș)
1. pieziș.
2. cu privirea încrucișată; chiorâș.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. plagios „oblic, pieziș”)
1. „oblic, pieziș, culcat, înclinat”.