Dictionar

bie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biais)

1. (croitorie) fâșie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
 

oblic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. oblique, lat. obliquus)

1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).
3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.
4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.
 

PLAGI-, PLAGIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. plagi/o/-, cf. gr. plagios)

1. „oblic, pieziș”.
 

ghioldiș

Parte de vorbire:  adv. (înv. și reg.)  
Etimologie: (ghiold + -iș)

1. pieziș.
2. cu privirea încrucișată; chiorâș.
 

PLAGIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. plagios „oblic, pieziș”)

1. „oblic, pieziș, culcat, înclinat”.