agio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aggio, fr., engl. agio)

1. diferenţă în plus pe care o poate înregistra cursul pieţei al unei monede sau al unei hârtii de valoare peste valoarea nominală.

agoranom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agoranome, gr. agoranomos)

1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieţei, al activităţii economice a oraşului.

antitrust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. antitrust)

1. inv. care se opune monopolizării pieţei şi îngrădirii liberei concurenţe.

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.

comunitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communautaire)

1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.

concurenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.