pigment-Dicti0nar.ro electronic

Pigment

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. pigment)

1. substanță organică colorată în celulele pielii și unele țesuturi.

2. ~nți biliari = pigmenți produși în organismul animal și localizați în vezica biliară.

3. pulbere minerală colorată, folosită în industria lacurilor și a vopselelor, a materialelor plastice etc.

Pigment

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pigmentum

2. FR pigment; matière colorante; colorant

3. EN pigment; dye

4. DE farbstoff; pigment

5. RU пиrмент; крaситель; крaсящее вещество

6. HU színtestecske, festékanyag, pigment

Auripigment

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)

1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.

2. (var.) aurpigment.

PIGMENT-, PIGMENTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pigment/o/-, cf. lat. pigmentum „culoare”)

1. „pigment”.

Pigmenta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pigmenter)

1. refl. (despre piele, ţesuturi) a se colora datorită pigmenţilor ce se formează prin acţiunea soarelui, a unor tulburări etc.

2. tr. (fig.) a tinctura.

Pigmentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pigmenta)

1. acțiunea de a (se) pigmenta și rezultatul ei; pigmentație.

2. (biol.) formarea și acumularea, normală sau patologică, a pigmenților în țesuturi.

3. colorare cu pigmenți a fibrelor textile, țesăturilor etc.

4. colorare prin puncte sau pete de culoare.

5. (antonime) depigmentare, depigmentație.

Pigmentat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pigmentatus

2. FR pigmenté

3. EN pigmental; pigmentary

4. DE pigmentiert

5. RU пиrментировaнный

6. HU pigmentált, színeződött

Pigmentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pigmentation)

2. mod în care apar colorate celulele, ţesuturile etc. în urma pigmentării.

Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.

Acolurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acholurie)

1. absenţa pigmenţilor biliari din urină.

Acromatoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Achromatose)

1. deficienţă a pigmentaţiei normale a pielii.

Acromic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrhromique)

1. (dermatologie) a cărui piele este depigmentată; fără culoare.

Acromie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromie)

1. decolorare a pielii sau a unui organ datorată diminuării sau dispariţiei pigmenţilor.

Albinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. albinisme)

1. anomalie congenitală în depigmentarea pielii şi părului sau a irisului.

2. absenţă a clorofilei în frunze.