Dictionar

pigmentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pigmentation)

1. pigmentare.
2. mod în care apar colorate celulele, țesuturile etc. în urma pigmentării.
 

depigmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dépigmentation)

1. acțiunea de a (se) depigmenta și rezultatul ei; depigmentare.
2. (biol.) scăderea sau chiar dispariția pigmenților care colorează un țesut.
3. (med.) pierderea pigmenților din piele, ducând la apariția unor pete albe.
4. (cosmet.) decolorarea voluntară a pielii prin diverse produse.
5. (antonime) pigmentare, pigmentație.
 

hiperpigmentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hyperpigmentation)

1. creștere a cantității de pigment normal în organism.
2. ~ cutanată = hipercromie.
 

pigmentație; colorație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pigmentatio
2. FR pigmentation; coloration
3. EN pigmentation; colouring
4. DE pigmentation; färbung
5. RU пиrмептaция; окрaскa
6. HU pigmentáció, színeződés
 

acromatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Achromatose)

1. deficiență a pigmentației normale a pielii.
 

carotenodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroténodermie)

1. pigmentație gălbuie-roșiatică a tegumentelor, provocată de creșterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
 

cloasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloasma, gr. khloasma)

1. pigmentație a pielii galbenă-cenușie, situată pe frunte, obraji și bărbie.
 

CROMATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. khroma, khromatos „culoare”)

1. „culoare, colorație, pigmentație”.
 

-CROMAZIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. khroma „culoare”)

1. „colorație, pigmentație”.
 

-CROMIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. khroma „culoare”)

1. „culoare, colorație, pigmentație”.