Rezultate principale (Pilastru):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pilastre)
1. stâlp (cu secţiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid.
Rezultate secundare (Pilastru):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contre-pilastre)
1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ante)
1. pilastru pătrat care prelungeşte zidurile laterale ale unui edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)
1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.
2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitello, lat. capitellum)
1. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contre-pilastre)
1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lésène)
1. (arhit.) element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susţinere, acoperire sau decorare.
2. pilastru plat şi îngust pe faţa unui zid, fără bază şi capitel, legat de arce semicirculare şi pe jumătate îngropat în zid.