Dictionar

Rezultate principale (Pilastru):

Pilastru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pilastre)

1. stâlp (cu secţiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid.


Rezultate secundare (Pilastru):

Contrapilastru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contre-pilastre)

1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Antă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ante)

1. pilastru pătrat care prelungeşte zidurile laterale ale unui edificiu.


Canelură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannelure)

1. şant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafaţa vaselor.

2. (tehn.) şant puţin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.

3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.


Capitel

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitello, lat. capitellum)

1. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava.


Contrapilastru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. contre-pilastre)

1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.


Lezenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lésène)

1. (arhit.) element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susţinere, acoperire sau decorare.

2. pilastru plat şi îngust pe faţa unui zid, fără bază şi capitel, legat de arce semicirculare şi pe jumătate îngropat în zid.