Dictionar

pilastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pilastre)

1. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid.
 

contrapilastru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. contre-pilastre)

1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.
 

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.
 

antă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ante)

1. pilastru pătrat care prelungește zidurile laterale ale unui edificiu.
 

canelură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannelure)

1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor.
2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut.
3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori.
 

capitel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitello, lat. capitellum)

1. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava.
 

contrapilastru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. contre-pilastre)

1. (arhitectură) pilastru plasat vizavi de altul; pilastru alipit altuia.
 

lezenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lésène)

1. (arhit.) element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de susținere, acoperire sau decorare.
2. pilastru plat și îngust pe fața unui zid, fără bază și capitel, legat de arce semicirculare și pe jumătate îngropat în zid.