Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pylorique)
1. al pilorului.
2. glandă ~ă = glandă din pereţii pilorului care secretă mucus, pepsină, lipază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antral)
1. (anat.) referitor la antrul piloric.
2. (anat.) care are forma unui antru.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthrectomie)
1. (med.) rezecție a antrului piloric; îndepărtarea chirurgicală a porțiunii inferioare a stomacului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antroduodénostomie)
1. operaţie chirurgicală constând în legarea antrului piloric cu duodenul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antropylorectomie)
1. rezecţie a antrului piloric, în caz de ulcer al acestei regiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antropylorite)
1. inflamaţie a antrului piloric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antre, lat. antrum, gr. antron, peşteră)
1. (anat.) cavitate, scobitură.
2. ~ mastoidian = cavitate în mastoidă, care comunică cu urechea mijlocie: ~ piloric = parte a stomacului, deasupra pilorului.