OK
X
pilotaj 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pilotage)
1.
știința
și
tehnica
de
a
pilota
(I,
1);
pilotare.
2.
încetinire
a
mersului
unui
tren
sau
unei
nave
din
cauza
nesiguranței
parcursului.
pilotaj 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pilotage)
1.
construcție
hidrotehnică
din
piloți2
bătuți
în
albia
unui
curs
de
apă
flotabil,
pentru
dirijarea
plutitului
liber.
comandă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commande)
1.
ordin,
dispoziție,
poruncă.
2.
ton
de
~
=
ton
poruncitor.
3.
conducere
a
unei
unități
militare.
4.
post
de
~
=
loc
unde
stă
comandantul
trupelor
și
de
unde
transmite
comanda
operațiilor.
5.
ordin
verbal
sau
prin
semnal
dat
militarilor
de
un
comandant
pentru
executarea
simultană
a
unei
mișcări.
6.
acțiune
de
comandare
a
unui
sistem
tehnic.
7.
echipamentul
necesar
efectuării
ei.
8.
dublă
~
=
dispozitiv
de
pilotaj
care
permite
ca
doi
piloți
să
acționeze
comenzile.
9.
(inform.)
instrucțiune,
parte
integrantă
a
informației
transmise
calculatorului
de
către
utilizator.
10.
cerere
de
marfă
adresată
unui
furnizor,
lucrare
cerută
unui
meseriaș,
unui
antreprenor
etc.
11.
marfa
comandată.
12.
de
~
=
executat
după
indicațiile
clientului.
13.
(mar.)
suprastructură
pe
o
navă
în
care
se
află
timoneria,
camera
hărților,
cabina
comandantului
etc.
14.
parâmă
subțire
(saulă)
cu
care
se
înfășoară
capătul
unei
parâme
groase,
împiedicându-i
despletirea.
simulator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. simulateur, engl. simulator)
1.
sistem
tehnic
destinat
rezolvării
ecuațiilor
care
caracterizează
un
anumit
obiect
sau
fenomen
ori
funcționarea,
evoluția
unui
aparat.
2.
(mil.)
aparat
care
reproduce
o
situație
tactică,
servind
la
instruirea
personalului
pe
timpul
aplicațiilor.
3.
aparat
special
pentru
a
facilita
studiul
condițiilor
de
pilotaj
al
unui
avion.
4.
dispozitiv
identic
cu
cel
al
unui
vehicul
spațial
pentru
antrenamentele
astronauților.
5.
program
sau
echipament
(de
calcul)
capabil
a
reprezenta
cu
ajutorul
unui
ordinator
funcționarea
unei
mașini,
a
unui
sistem
sau
fenomen.