Dictionar

Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Carlingă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carlingue)

1. parte a fuzelajului în care stă pilotul şi unde se găsesc comenzile de zbor.

2. piesă de legătură longitudinală, care uneşte diferite părţi ale unei nave.


Catapultă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catapulte, lat. catapulta)

1. maşină de război antică pentru aruncarea la distanţă a pietrelor.

2. dispozitiv pentru lansarea avioanelor sau a planoarelor.

3. dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului în vederea paraşutării în caz de pericol.


Cockpit

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cockpit)

1. (mar.) spaţiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.

2. (pe vechile veliere) locuinţă pentru ofiţerii inferiori.

3. loc rezervat pilotului unui avion.


Direcţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. direction, lat. directio)

1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.

2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.

3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.

4. ~ de scenă = regie.

5. funcţie de director; biroul directorului.

6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.

7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.

8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.


Motodeltaplan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (moto- + deltaplan)

1. aparat de zbor format dintr-o aripă trapezoidală și un cărucior echipat cu un motor cu elice, care permite pilotului decoleze mai ușor de pe un teren plat, fără a fi nevoie de o distanță mare sau de o pantă; deltaplan cu motor.