Dictionar

Pineală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pinéale)

1. glandă ~ă (şi s. f.) = glandă mică, în diencefal, cu rol în dezvoltarea şi creşterea organismului şi cu acţiune antigonadotropă; epifiză.

Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.

Epifiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphyse)

1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung.

2. glanda pineală.

PINEAL-, PINEALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pinéal/o/-, cf. lat. pinealis)

1. „glandă pineală”.

PINEALO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pinealis „ca un con de pin”)

1. „glandă pineală”.