Dictionar

PINI- (1)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pinna „aripă, pană”)

1. „înotătoare, aripioară”.


PINI- (2)

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. pinnus „pin”)

1. „pin, brad”.


Pinicol

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pinicolus

2. FR pinicole

3. EN pinicolous

4. DE an kiefern; kiefernbewohnend

5. RU нa сосне; под сосной

6. HU fenyőn, tűlevelűn lakó


Pinicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pinicole)

1. care trăiește sau crește pe pini.


Pinifer, -ă (1)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. pinus „pin”, ferre „a purta”)

1. care produce pini sau unde cresc pinii.


Pinifer, -ă (2)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. pinna „aripă, pană”, ferre „a purta”)

1. (zoologie) prevăzut cu înotătoare; care poartă aripioare.


Abjura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.


Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Acantifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthifère)

1. (bot.) care poartă spini; acantofor.


Acantoceras

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.


Acantocit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.


Acantofag, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophage)

1. (despre animale) care se hrăneşte cu spini.