Dictionar

 

spinul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spinul, lat. spinula)

1. spic mic, spinișor.
 
 
 

spiniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spiniforme)

1. în formă de spin; spinuliform.
 

spinor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. spinor)

1. mărime de calcul pentru operații matematice având ca bază spinul.
 

SPINULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. spinuli-, cf. lat. spinula „spin mic”)

1. „spin mic, spinișor, spinul”.
 

spinulifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spinulifer)

1. (bot.) prevăzut cu spinuli, spinișori.