pinulă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. pinnule)
Etimologie: (fr. pinnule)
1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren.
2. pană mică, aripioară.
3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă.