spion, -oană
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)
Etimologie: (germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)
1. s. m. f. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat.
2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații.
3. s. m. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut.
4. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate.
5. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului, dar având spin.