Rezultate secundare (Piron):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. pyrrhonien)
1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filozof grec din antichitate)
1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susţinea că nici o afirmaţie nu poate fi socotită mai îndreptăţită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile; scepticism filozofic.
2. (prin ext.) scepticism radical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. pyrrhonien)
1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piton)
1. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crucifica)
1. acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; pironire pe cruce, răstignire.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (răstigni + -tură)
1. ucidere a cuiva în chinuri, pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; crucificare, răstignire.
Parte de vorbire: I. vb. intr.; II. vb. tr.
Origine: (fr. pointer)
1. I. (despre câinii de vânătoare) a se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
2. II. a pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.