Rezultate secundare (Pisc.):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pisci-, cf. lat. piscis „pește”)
1. „peşte”.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. piscicides)
1. substanțe chimice organice folosite pentru uciderea peștilor fără valoare economică din bazinele piscicole.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. piscicole)
1. care ține de pești sau de piscicultură; referitor la piscicultură sau la pescuit.
2. referitor la pești și biologia lor; relativ sau specific reproducerii și creșterii peștilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pisciculteur)
1. specialist în piscicultură; persoană care se ocupă de piscicultură.
2. persoană care se ocupă cu creșterea peștilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pisciculture)
1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea şi valorificarea peştelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pisciforme)
1. care are forma unui pește; în formă de peşte; ihtioid, ihtiomorf.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. acipenser, sturion + -cultura)
1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)
1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. archidiocésain)
1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. archidiocèse)
1. dieceză condusă de un arhiepiscop.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archiépiscopal)
1. referitor la arhiepiscop sau la arhiepiscopie; (înv.) arhiepiscopesc.
2. care aparţine unui arhiepiscop, care se raportează la funcția de arhiepiscop; (înv.) arhiepiscopesc.