Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. piston)
1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc.
2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pistonner)
1. a extrage ţiţeiul dintr-o gaură de sondă cu un piston special.
2. (fam.) a insista pe lângă cineva, a plictisi cu insitenţele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pistonnage)
1. (industria petrolieră) operațiune care constă în utilizarea unui piston pentru controlul sau întreținerea unei conducte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pistona)
1. operația de extragere a unui lichid, în special țiței, cu ajutorul unui piston special.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pistonphone)
1. dispozitiv de etalonare a microfoanelor în domeniul frecvenţelor joase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)
1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.
2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindrée)
1. volumul cilindrului unui motor, al unei maşini cu abur între poziţiile extreme ale pistonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)
1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compression, lat. compressio)
1. comprimare.
2. stare de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar.
3. fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor îşi micşorează volumul sub acţiunea pistonului.
4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie.
5. apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau ţesut vecin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-pression)
1. presiune exercitată de fluidul motor pe faţa activă a pistonului unei maşini în timpul cursei de evacuare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)
1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.