Rezultate principale (Pistă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piste, it. pista)
1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc.
2. fâşie de teren amenajată pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.
4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care serveşte ca suport al imprimării.
Rezultate secundare (Pistă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépister)
1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pistard)
1. ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appontage)
1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.
2. (antonime) decolaj, decolare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autrodome)
1. pistă destinată curselor şi încercării autovehiculelor; motodrom.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bactérioscopie)
1. examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezenţa bacteriilor; (concret.) rezultatul acestui examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bowling)
1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate.
2. teren, loc amenajat pentru bowling (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrousel)
1. instalaţie din mai mulţi căluţi de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei.
2. dispozitiv circular pentru manutenţiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forţelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotaţie verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălţime mică.
4. reprezentaţie a unui grup de călăreţi care execută o serie de mişcări de dresaj.
5. circulaţie intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.