Dictionar

Rezultate principale (Pistă):

Pistă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piste, it. pista)

1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc.

2. fâşie de teren amenajată pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.

3. urmă, făgaş, direcţie.

4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care serveşte ca suport al imprimării.


Rezultate secundare (Pistă):

Depista

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépister)

1. a descopri, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit.


Pistard

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pistard)

1. ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom.


Apuntaj

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appontage)

1. faptul de a ateriza pe pista unui portavion sau portelicopter; apuntare, aterizaj.

2. (antonime) decolaj, decolare.


Autodrom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autrodome)

1. pistă destinată curselor şi încercării autovehiculelor; motodrom.


Bacterioscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bactérioscopie)

1. examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezenţa bacteriilor; (concret.) rezultatul acestui examen.


Bowling

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bowling)

1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate.

2. teren, loc amenajat pentru bowling (1).


Carusel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrousel)

1. instalaţie din mai mulţi căluţi de lemn, pe care încalecă copiii şi care se învârtesc pe o pistă circulară; căluşei.

2. dispozitiv circular pentru manutenţiune (1).

3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forţelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotaţie verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălţime mică.

4. reprezentaţie a unui grup de călăreţi care execută o serie de mişcări de dresaj.

5. circulaţie intensă de vehicule în diverse sensuri.

6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.


Catolic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.

2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.

3. II. adept al catolicismului; papistaș.

4. persoană care aparține religiei catolice.

5. (antonime) necredincios, păgân.