OK
X
pisălogeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pisălogi + -eală)
1.
faptul
de
a
pisălogi;
vorbire
care
plictisește,
sâcâială,
cicăleală.
pisălogi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (din pisălog)
1.
a
deranja
întruna,
repetând
insistent
același
lucru;
a
necăji;
a
pisa;
a
plictisi.
2.
(var.)
(reg.)
a
pisălugi.
ancombrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. encombrant)
1.
(despre
obiecte)
care
încurcă
trecerea
printr-un
spațiu;
incomodant.
2.
(fig.;
despre
oameni)
plictisitor,
pisălog.
pisălogeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pisălogi + -eală)
1.
faptul
de
a
pisălogi;
vorbire
care
plictisește,
sâcâială,
cicăleală.