Dictionar

 

pivota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pivoter)

1. a se roti în jurul unui ax vertical.
 

pivotant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pivotant)

1. care pivotează.
2. (despre rădăcini) de forma unui pivot; (despre plante) cu rădăcina dintr-un pivot (I, 3).
 

pivotație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pivotation)

1. pivotare.
 

autocameră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + cameră)

1. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o mașină.
 

crapodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crapaudine)

1. lagăr (II) axial în care se poate roti pivotul unui arbore.
 

espingolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. espingole)

1. armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot.
 

falconet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falconetto)

1. (în trecut) tun mic montat printr-un pivot pe copastia unei nave.