Dictionar

Rezultate secundare (Pl):

Placa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. plaquer)

1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal.

2. a furnirui (mobile) cu lemn scump.

3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect.

4. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista.

5. (rugbi) a opri un adversar pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile.

6. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord.

7. (av.) a ateriza pe verticală.


Placă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plaque)

1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.

2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.

3. disc muzical.

4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.

5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.

6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.

7. tablă pe care este scris, săpat ceva.

8. proteză dentară.

9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.


Placaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. placage)

1. placă de lemn prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele, servind la confecționarea de mobile, panouri etc.

2. îmbrăcăminte de protecție sau cu caracter estetic din piatră, cărămidă, lemn etc. a unui element de construcție, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos.

3. (rugbi) oprirea din acțiune a unui jucător prin imobilizare cu mâinile.


Placando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. placando)

1. (muz.) potolind, stingându-se.


Placarda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. placarder)

1. a afişa, a pune o placardă.


Placardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. placard)

1. pancartă.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abderit

Parte de vorbire: s.m
Origine: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit şi caraghios.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. îndemânatic, dibaci, priceput.

2. (fig.) care este descurcăreț, șmecher.

3. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl., peiorativ) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.