Rezultate secundare (Place.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl., lat. placebo)
1. substanţă-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. placenta)
1. masă cărnoasă şi spongioasă care înveleşte fătul şi prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestaţie.
2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. placentaire)
2. (despre mamifere) cu placentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. placentation)
1. formarea şi modul de inserare a placentei.
2. (bot.) aşezare a ovulelor pe placentă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. placenta „turtă, plăcintă”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. placentifer)
1. care este prevăzut cu placentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)
1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)
1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)
1. plăcere, distracţie, divertisment.
2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algomanie)
1. căutare patologică a plăcerii în durere.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. amateur, lat. amator)
1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva.
2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.