Dictionar

Rezultate secundare (Place.):

Placebo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl., lat. placebo)

1. substanţă-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulaţie.


Placentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. placenta)

1. masă cărnoasă şi spongioasă care înveleşte fătul şi prin care acesta primeşte hrana în perioada de gestaţie.

2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele.


Placentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. placentaire)

1. referitor la placentă.

2. (despre mamifere) cu placentă.


Placentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. placentation)

1. formarea şi modul de inserare a placentei.

2. (bot.) aşezare a ovulelor pe placentă.


PLACENTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. placenta „turtă, plăcintă”)

1. „placentă, placentar”.


Placentifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. placentifer)

1. care este prevăzut cu placentă.


Abstenţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.

2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.


Abstinent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinenţa.

2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

3. cumpătat, lipsit de lăcomie.


Admira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a preţui cu sentimente de încântare, de mirare şi plăcere.


Agrement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)

1. plăcere, distracţie, divertisment.

2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.


Algomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algomanie)

1. căutare patologică a plăcerii în durere.


Amator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus cumpere ceva.

2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.