Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plagiat)
1. plagiere.
2. lucrare însuşită de la altcineva şi prezentată drept creaţie personală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (plagia + -tor)
2. persoană vinovată de plagiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centon)
1. lucrare în versuri sau în proză din fragmente de la diferiţi autori.
2. lucrare, operă fără originalitate; plagiat.
Parte de vorbire: s.m.f., s.n.
Origine: (fr. compilateur, lat. compilator)
1. s.m.f. persoană care compilează date din diverse surse pentru a face o lucrare nouă.
2. (peior.) autor care împrumută de la alții; plagiator.
3. s.n. (inform.) program folosit pentru a transforma sursele de limbaj de nivel înalt într-un program executabil în codul mașinii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (copia)
1. acțiunea de a copia și rezultatul ei; copiere, imitație.
2. reproducerea automată a unei piese, a unui text etc.
3. fraudă a unui student care copiază în timpul unui examen.
4. reproducere nerecunoscută a unei lucrări originale sau a unei părți a acesteia; plagiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. forban)
1. pirat, corsar; om care nu respectă nici o lege.
2. ~ literar = plagiator.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (plagia + -tor)
2. persoană vinovată de plagiat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. plagia)
1. acțiunea de a plagia și rezultatul ei; plagiat.
2. reproducere mecanică; imitare.