Rezultate secundare (Plan):
-plan
Parte de vorbire: elem.
Origine:
Acvaplan
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)
1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.
Aeroplan
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroplane)
1. avion.
Arierplan
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrière-plan)
1. linie de perspectivă la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan.
2. (fig.) în ~ = într-o poziţie inferioară, în umbră.
Biplan
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biplan)
1. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse.
Cargoplan
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cargo-plan)
1. plan de încărcare a mărfurilor pe o navă.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Abducţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Abietacee
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Abietinee
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Abiotic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Absint
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.