Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courbe, lat. curvus)
1. adj. (despre linii) arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit.
2. s. f. linie care reprezintă grafic o relaţie între două mărimi variabile.
4. (despre vehicule) a lua ~a = a vira.
5. linie care descrie grafic fazele succesive ale variaţiilor unui fenomen.
6. ~ de nivel = linie care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine ale unei suprafeţe de teren; izohipsă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévoiler)
1. a înlătura, a scoate un văl etc. care acoperă.
2. (fig.) a dezvălui (un secret, un plan).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exécuter)
2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).
4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.
5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inclination, lat. inclinatio)
1. înclinare.
3. (mat.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință.
4. ~ astronomică = unghiul format de planul orbitei unui astru cu planul orbitei Pământului; ~ magnetică = unghiul format de direcția câmpului magnetic terestru cu planul orizontal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. minimal)
1. minim.
2. program (sau plan) ~ = program (sau plan) care cuprinde un ansamblu de sarcini minime, ce trebuie îndeplinite în prima urgență; preț ~ = prețul cel mai mic cu care se poate vinde o marfă; artă ~ă = curent artistic care îmbină pictura cu sculptura, reducând totul la elementele esențiale (formele geometrice).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sécant)
1. adj. (despre o dreaptă, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc.
2. s. f. dreaptă care intersectează un cerc sau o curbă în cel puțin două puncte.
3. funcția trigonometrică a unui unghi ascuțit într-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza și cateta alăturate unghiului.