Dictionar

Rezultate secundare (Plan.):

-PLAN

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus)

1. „în formă plană, plan, plat”.


Acvaplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)

1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.

2. sport practicat pe o asemenea planşă.

3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.


Aeroplan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aéroplane)

1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.

2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.


Arierplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrière-plan)

1. linie de perspectivă la cea mai mare depărtare de spectator; ultimul plan.

2. (fig.) în ~ = într-o poziţie inferioară, în umbră.


Biplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biplan)

1. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse.


Cargoplan

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cargo-plan)

1. plan de încărcare a mărfurilor pe o navă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.

2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.


Abietacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.