Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Aeroplankton)
1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cladocères)
1. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intră în compunerea planctonului de apă dulce, cu antenele mari şi înfurcate, ca mijloc de locomoţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. copépodes)
1. pl. subclasă de crustacee mici cu corpul fără carapace, care formează planctonul din apele dulci sau marine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryoplanctophytes)
1. microorganisme vegetale care alcătuiesc crioplanctonul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hydroplancton)
1. (biol.) plancton format din animale și plante, cu capacități extrem de limitate de deplasare, care plutesc pasiv în apă sau sunt transportate din loc în loc de curenții de apă; planctonul apelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroplanctophytes)
1. planctonul vegetal al apelor.