perpendicular, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
Etimologie: (fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)
1. adj. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente.
2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative.
3. s. f. dreaptă perpendiculară.