Dictionar

planeitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. planéité)

1. proprietate a unei suprafețe de a fi plană; netezime.
 

planetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. planète, lat. planeta)

1. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică.
 

planetar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. planétaire)

1. referitor la planete, al planetelor.
2. sistem ~ = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar.
3. (tehn.) mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax ~ = axul care mișcă roata motoare a unui automobil, primind mișcarea de la diferențial.
 

planetariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. planétarium)

1. construcție specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar.
 

planetarizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. planétarisation)

1. dezvoltarea unui fenomen (economic, politic, social, cultural) la scară mondială.
 

PLANETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. planéto-, cf. gr. planetes „rătăcitor, călător”)

1. „planetă, planetar”.
 

amartiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după aluniza, aseleniza)

1. a coborî lent pe suprafața planetei Marte.
 

aplanat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aplanat)

1. (optică) sistem optic corectat pentru aberația de sfericitate, oferind astfel imagini care nu prezintă distorsiuni; sistem optic aplanetic.
 

aplanetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplanétique)

1. (optică) care prezintă aplanetism.
2. se referă la un sistem optic care oferă o imagine nedistorsionată (cu aberația de sfericitate corectată).
 

asteroid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astéroïde)

1. nume dat unor planete mici, sateliți ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte și Jupiter; planetoid.
 

astrobotanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrobotanique)

1. ramură a exobiologiei care studiază viața plantelor de pe alte planete.
 

astrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. astrogéologie)

1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.