Parte de vorbire: vb.
Origine: (după aluniza, aseleniza)
1. a coborî lent pe suprafaţa planetei Marte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéroïde)
1. nume dat unor planete mici, sateliţi ai Soarelui, care se rotesc în apropierea planului elipticii, între orbitele lui Marte şi Jupiter; planetoid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrobotanique)
1. ramură a exobiologiei care studiază viaţa plantelor de pe alte planete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométéorologie)
1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. astronavigation)
1. tehnică de navigație care îi permite unui navigator să-și determine cu precizie poziția fizică actuală în spațiu sau pe suprafața pământului cu ajutorul corpurilor cerești vizibile (stele, planete, soare și lună); navigație spațială.