Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométéorologie)
1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. configuration, lat. configuratio)
1. formă exterioară a unui lucru; înfăţişare, aspect.
2. totalitatea relaţiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părţile unui sistem.
3. aşezare spaţială a constituenţilor unui atom sau ai unei molecule.
4. (astr.) conjuncţie a planetelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Deferent)
1. (astron.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mişcare uniformă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. firmament, lat. firmamentum)
1. (astronomie antică) sfera de deasupra planetelor care înconjoară pământul și de care se consideră că sunt atașate stelele fixe.
2. (în cosmologia biblică) spațiu ceresc care separă apele superioare de apele inferioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliomètre)
1. instrument pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui şi al planetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.