Dictionar

Rezultate principale (Planetă):

Planetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planète, lat. planeta)

1. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică.


Rezultate secundare (Planetă):

Miniplanetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + planetă)

1. planetă de mici proporţii.


Planetar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. planétaire)

1. referitor la planete, al planetelor.

2. sistem ~ = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar.

3. (tehn.) mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax ~ = axul care mișcă roata motoare a unui automobil, primind mișcarea de la diferențial.


Planetariu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planétarium)

1. construcţie specială în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar.


Planetarizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. planétarisation)

1. dezvoltarea unui fenomen (economic, politic, social, cultural) la scară mondială.


Protoplanetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protoplanète, engl. protoplanet)

1. planetă în formare.


Astrogeologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)

1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.


Cosmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)

1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.

2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.

3. (fig.) de proporţii fantastice.


Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Geotectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (geo- + germ. Tektur)

1. formă de relief de dimensiuni planetare sau continentale, determinată de procese endogene.


Heliocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliocentrisme)

1. concepţie fundamentată de Co-pernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul şi celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric.


Macrometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macrométéorologie)

1. studiu al proceselor şi fenomenelor meteorologice la scară planetară, a unor regiuni foarte întinse.