Parte de vorbire: s.
Origine: (planifica)
1. acţiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activităţi pe bază de plan.
2. document care conţine o asemenea activitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fiche)
1. foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.
2. foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă.
3. foaie care conține note, observații, detalii documentare.
4. (cont.) ~ de evidență = imprimat servind pentru urmărirea sistematică a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc.
5. ~ tehnologică = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru.
6. act care cuprinde datele personale ale cuiva.
7. ~ de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva.
8. ștecher.
9. (constr.) adâncime de batere a piloților.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthogénie)
1. ansamblu de preocupări, dezvoltarea normală a omului; planificare, control al naşterilor.
2. dezvoltare simetrică a arcadelor dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plafond)
1. tavan.
2. cifră-limită, care nu poate fi depăşită (în operaţii financiare, de planificare etc.).
3. nivel de altitudine.
4. înălţime maximă pe care o poate atinge un avion.
5. altitudine (partea inferioară) la care se găseşte un strat de nori.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (planifica + -tor, cf. fr. planificateur)
1. I. care planifică; care organizează după un plan determinat.
2. care este partizan sau care este specialist în planificare.
3. care construiește proiecte de dezvoltare economică.
4. II. specialist în întocmirea planurilor de producţie.
5. cel care organizează după un plan determinat.
6. cel care construiește proiecte de dezvoltare economică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. planning)
1. planificare; plan de lucru detaliat.
2. ~ familial = control al naşterilor, practicat voluntar de un cuplu familial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prognose, germ. Prognose)
1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.