Dictionar

Rezultate principale (Planor):

Planor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planeur)

1. aparat de zbor fără motor.

2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice.


Rezultate secundare (Planor):

Motoplanor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motoplaneur)

1. planor echipat cu grup motopropulsor.


Planorbis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planorobe)

1. moluscă gasteropodă de apă dulce cu cochilie spiralată într-un singur plan.


Planorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. planorizm)

1. sport practicat cu planorul.

2. îndeletnicirea de a construi planoare.


Planorist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (planor + -ist)

1. pilot sau constructor de planoare.

2. sportiv care practică planorismul.


Aeromodel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodèle)

1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.


Deltaplan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltaplane)

1. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei grecești delta (Δ); aripă triunghiulară utilizată pentru zbor liber; planor foarte ușor echipat cu o pânză triunghiulară.

2. sport practicat cu acest aparat; deltaplanism.


Deltaplanism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltaplanisme)

1. sport practicat cu deltaplanul; deltaplan, deltaplanorism.


Derivă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.

2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.

3. deplasare a gheţurilor de la poli.

4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.

5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.

6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.

7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.


Fuzelaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fuselage)

1. corpul unui avion sau al unui planor.


Motoplanor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motoplaneur)

1. planor echipat cu grup motopropulsor.