Rezultate principale (Planor):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planeur)
2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forţele aerodinamice.
Rezultate secundare (Planor):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motoplaneur)
1. planor echipat cu grup motopropulsor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. planorobe)
1. moluscă gasteropodă de apă dulce cu cochilie spiralată într-un singur plan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. planorizm)
1. sport practicat cu planorul.
2. îndeletnicirea de a construi planoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (planor + -ist)
1. pilot sau constructor de planoare.
2. sportiv care practică planorismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromodèle)
1. model de avion sau de planor redus, care poate zbura (plana) fără pilot.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltaplane)
1. aparat individual de zbor de tip planor, dintr-o aripă de forma literei grecești delta (Δ); aripă triunghiulară utilizată pentru zbor liber; planor foarte ușor echipat cu o pânză triunghiulară.
2. sport practicat cu acest aparat; deltaplanism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. deltaplanisme)
1. sport practicat cu deltaplanul; deltaplan, deltaplanorism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérive)
1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.
3. deplasare a gheţurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fuselage)
1. corpul unui avion sau al unui planor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motoplaneur)
1. planor echipat cu grup motopropulsor.