Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransplant)
1. fragment de ţesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiaşi individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explant)
1. fragment de ţesut viu plasat într-un mediu de cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérotransplant)
1. transplant recoltat de la un alt individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homotransplant)
1. transplant de la un individ din aceeaşi specie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implant)
1. organ, ţesut, aparat, medicament implantat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (mielo- + transplant)
1. transplant de măduvă.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.