Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. plantago)
1. plantă erbacee cuprinzând o mulţime de specii sălbatice; pătlagină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plantaginacées)
1. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, şi cu fructe capsule sau nucule: plantago.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (nec.)
1. plantă erbacee cu frunzele dispuse în formă de rozetă, din mijlocul căreia ies lujerele spicelor de flori, care crește pe câmp, mai ales în locuri umede; mică, cu frunze ovale, late, cu unul sau mai multe lujere care poartă spicele de flori de culoare roz, și care are întrebuințări în medicina populară (Plantago major); pătlagină.