Parte de vorbire: s.
Origine: (planta)
1. plantare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plantation, lat. plantatio)
1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.).
2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat.
3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (planta + -tor)
1. s. m. f. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.
2. proprietar al unei plantații.
3. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții.
4. utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. arboretum)
1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori şi arbuşti şi destinat studiului condiţiilor lor de dezvoltare.
2. s. m. partea superioară a unui catarg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroblaste)
1. celulă glială triunghiulară cu expansiuni citoplasmatice implantate pe pereţii vaselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotransplant)
1. fragment de ţesut transplantat într-o altă parte a corpului aceluiaşi individ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbe)
1. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre.