Dictionar

Rezultate secundare (Plantele.):

Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Aerenchim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérenchyme)

1. (bot.) ţesut aerenchimatic sau aerifer; ţesut parenchimatic cu mari spaţii intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.


Aeromorfoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.

2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).


Agresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.

2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.

3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.

4. ostilitate a animalelor.

5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.


Agrochimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrochimie)

1. ştiinţă care studiază interacţiunile dintre substanţele chimice, microorganisme şi plantele superioare.


Agrofizică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agrophysik)

1. ştiinţă care studiază cercetarea condiţiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.