Dictionar

Rezultate principale (Plantă.):

Planta

Parte de vorbire: vb.
Origine: ( fr. planter, lat. plantare)

1. tr. a sădi (pomi, plante).

2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.).

3. a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare).

4. (mil.) a instala mine pe un teren.

5. a fixa cu insistență.

6. (fam.) a părăsi brusc pe cineva.

7. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva).


Plantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. planta, fr. plante)

1. nume generic dat vegetalelor.

2. talpa piciorului.


Plantă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT planta

2. FR plante

3. EN plant

4. DE Pflanzen; Gewächs

5. RU рaстение

6. HU növény


Rezultate secundare (Plantă.):

Deplanta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déplanter)

1. a scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l replanta.

2. a dezgropa mine explozive.


Explanta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. explanter)

1. (med.) a extrage (ceea ce fusese implantat); a face un explant.


Implanta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implanter)

1. a insera, a fixa în.

2. a amplasa (o clădire etc.).

3. a introduce sub piele un medicament sau ţesut, care se resoarbe treptat.


Plantă gazdă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT planta hospitalis

2. FR plante hôte; plante nourricière

3. EN host plant

4. DE Wirtspflanze

5. RU рaстение-хозяин

6. HU gazdanövény


Plantaginacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plantaginacées)

1. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, şi cu fructe capsule sau nucule: plantago.


Plantago

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. plantago)

1. plantă erbacee cuprinzând o mulţime de specii sălbatice; pătlagină.


Abietacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.


Acantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.

2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.

3. apofiza spinoasă a vertebrelor.


Acarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarpe)

1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).