planșeu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. plancher)
Etimologie: (fr. plancher)
1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc.
2. planul inferior al unei cavități subterane.
3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate.