OK
X
plasator, -oare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (plasa + -tor)
1.
cel
care
plasează
ceva.
2.
persoană
care
plasează
pe
spectatori
la
locurile
lor
în
sălile
de
spectacole.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
aerosanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după rus. aerosani)
1.
sanie
metalică,
cu
un
motor
și
o
elice
amplasate
în
spate.
amorsă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amorce)
1.
dispozitiv
de
aprindere
a
unei
încărcături;
capsă.
2.
cantitate
de
pulbere
așezată
între
dispozitivul
de
aprindere
și
încărcătura
de
azvârlire
a
unei
lovituri
de
artilerie.
3.
bandă
neagră,
opacă,
de
celuloid,
care
servește
la
încărcarea-descărcarea
aparatelor
cinematografice
ori
a
casetelor
de
filme
la
lumină.
4.
(cinem.)
detaliu
plasat
în
prim-planul
cadrului
cu
scopul
de
a
da
imaginii
profunzime.
5.
~a
drumului
=
primul
tronson
terminat
al
unui
drum.
6.
nadă,
momeală
(pentru
pești).
7.
(cib.)
serie
de
instrucțiuni
care
permit
introducerea
unui
program.
anglo-saxon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anglo-saxon)
1.
s.
m.
f.
pl.
populații
germanice
care
s-au
deplasat
de
pe
continent
în
Insulele
Britanice
în
sec.
V-V
2.
adj.
care
aparține
anglo-saxonilor.
3.
limbă
~ă
=
limbă
germanică
vorbită
de
anglo-saxoni;
engleza
veche.
antelie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anthélie)
1.
(astronomie)
pată
luminoasă,
rotundă,
care
se
formează
pe
cer
în
partea
opusă
Soarelui.
2.
(meteorologie)
aparență
luminoasă,
plasată
vizavi
de
soare,
care
apare
din
cauza
acelor
de
gheață
care
plutesc
în
atmosferă
sau
care
coboară
încet.
antepunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
1.
acțiunea
de
a
antepune
și
rezultatul
ei.
2.
(lingv.)
faptul
de
a
fi
plasat
în
fața
unui
alt
element
(adjectivul
calificativ
înainte
de
substantiv
etc.);
antepoziție,
procliză.